Contestatie decizie de concediere, tribunalul Dambovita, 23.02.2021

Decizie nr. 458/2021 din 23-feb-2021, Tribunalul Dambovita, contestatie decizie de concediere (Litigii de munca)

Decizie

din 23 februarie 2021

458/2021

Text speţă

Persoană fizică vs Societate comercială

Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2021:001.______

DOSAR NR.____________

R O M A N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA – SECŢIA I CIVILĂ

Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale

SENTINŢA CIVILA NR.458

Şedinţa publică din data de 23.02.2021

Instanţa constituită din :

PREŞEDINTE : D_____ L____-M_____

Asistent judiciar: M___________ M_____

Asistent judiciar: B_____ V_____

Grefier : P_________ A______

Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „litigiu de muncă”, acţiune formulată de contestatoarea A___ A_______, CNP _____________, cu domiciliul în Crevedia, sat Mănăstirea, __________________________, jud. Dâmboviţa în contradictoriu cu intimata SC B__ B______ SOLUTION SRL, CUI _______, cu sediul Oraşul B_____, ______________________. 1A, etaj parter, jud. I____ cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA R________, I______, M_______ şi Asociaţii cu sediul în Bucureşti, __________________. 123, _______________.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru pârâtă avocat P______ M____-M______, lipsă fiind reclamanta.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar în temeiul art. 29 alin 1, lit. a, din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru- asigurări sociale şi art. 157 din Legea 263/2010.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, după care:

După referatul cauzei, preşedintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.

Avocat P______ M____-M______ având cuvântul pentru pârâtă invocă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dâmboviţa.

Instanţa acordă cuvântul asupra excepţiei necompetenţei teritoariale a Tribunalului Dâmboviţa.

Apărătorul pârâtei solicită admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dâmboviţa potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea dialogului social, care preved că instanţa competenţă teritorialul este cea în carei circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul, iar reclamantul prin cererea de chemare în judecată şi-a ales domiciliul la locul său de muncă, care se află pe raza Tribunlaului I____.

Tribunalul respinge excepţia necompetenţei teritoariale a Tribunalului Dâmboviţa, având în vedere că prin decizia de concediere rezultă că domiciliul reclamantului se află în __________________________________, astfel că apreciază că Tribunalul Dâmboviţa este competent teritorial să judece prezenta cauză.

Apărătorul pârâtei depune la dosar înscrisuri şi note de şedinţă.

Tribunalul apreciază că nu se impune comunicarea înscrisurilor, fiind note de şedinţă şi pune în discuţie proba testimonială solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Apărătorul pârâtei apreciază că nu este necesară proba cu martori, solicitând respingerea acesteia, arătând că că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.

Tribunalul respinge proba testimonială solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, nefiind utilă cauzei.

Tribunalul constată că nu mai sunt cereri de formulat si nici alte incidente de soluţionat, declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 din Codul de procedură civilă.

In temeiul art. 392 din Codul de procedură civilă declară deschise dezbaterile asupra cauzei si acordă cuvântul, în ordinea si condiţiile prevăzute la art. 216Cod procedură civilă.

Avocat P______ M____-M______ având cuvântul pentru pârâtă solicită admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, să se constate că pârâta este de acord să achite salariile restatnte de la momentul emiterii Deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr.6/04.05.2020 şi până la data de 07.07.2020 la care a invitat-o pe contestatoare la o întâlnire în vederea reînceperii municii în poziţia de zugrav avută anteruior în cadrul societăţii.

Solicită respingerea solicitării conteastatoarei privind reintegrarea în muncă, dat fiind faptul că aceasta a fost reintegrată în muncă prin Decizia nr. 08/17.06.2020 şi invitată în acest sens în data de 07.07.2020, însă contestatoarea nu şi-a manifestat acordul privind reintregrarea, cu cheltuilei de judecată reprezentzând onotrariul de apărător.

Tribunalul, în temeiul dispoziţiilor art. 394 din Noul Cod de Procedură Civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile şi rămâne în deliberare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul I____ la data de 25.06.2020 sub nr.____________, reclamanta A___ A_______ CNP _____________, a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta S.C. B__ B______ SOLUTION S.R.L. prin care a solicitat anularea Deciziei de încetare a Contractului Individual de Muncă nr. 6/04.05.2020 odată cu repunerea în situaţia anterioară încetării contractului de muncă şi obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care aş fi beneficiat în lipsa actului de concediere nelegal, având în vedere următoarele motive:

In fapt, în data de 15.01.2019 reclamanta a încheiat cu angajatorul B__ B______ SOLUTION S.R.L. contractul individual de muncă înregistrat în registrul general de evidenţă a salariaţilor sub nr. 43/15.01.2019, pe perioadă nedeterminată, având funcţia de zugrav cod C__ ______ şl remuneraţia brută de 3000 lei.

In perioada pandemiei de coronavirus, deşi exista de lucru la societatea angajatoare, conducerea unităţii a încercat succesiv să scape de angajaţi, având ca obiectiv să folosească mână de lucru străină, din Filipine.

Incepând cu data de 01.04.2020, administratorul societăţii angajatoare i-a obligat să ______________________ plată timp de o lună, până la data de 01.05.2020, cu promisiunea că din această dată îi va introduce în şomaj tehnic, pentru a beneficia de prevederile OUG 30/2020 şi a încasa 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat. l s-a promis doar verbal că de la sfârşitul concediului fără plată va _____________________, fără a i se comunica nici un înscris.

Incepând cu data de 04.05.2020, expirându-i perioada de concediu fără plată, a încercat să revină la serviciu, ceea ce nu s-a putut întâmpla. Doamna administrator i-a comunicat ferm, că nu o mai primeşte la lucru deoarece va angaja persoane din alte ţări. Din nou nu i-a comunicat nici un înscris, ci doar i-a interzis să mai presteze muncă. Menţionează că nu a fost singura angajată în această situaţie, angajatorul îndepărtând de la locul de muncă şl alte angajate.

In data de 06.05.2020 i s-a comunicat Decizia nr. 6/04.05.2020, de încetare a Contractului Individual de Muncă. Prin această decizie i se aduce la cunoştinţă „încetarea contractului individual de muncă de la 04.05.2020 în temeiul art. 65 alin. 1: Desfiinţarea locului de muncă – Concediere individuală din Legea nr. 53/2003″

Se menţionează că „împotriva prezentei decizii de desfacere a contractului individual de muncă salariatul se poate adresa cu plângere la Tribunalul I____ în termen de 30 de zile de

în decizie se pretinde că aceasta „_________________________ cu data de 04.05.2020.

Raportat la conţinutul şi forma deciziei de încetare a c.i.m., înţelege să invoce următoarele motive de nulitate a acestui act:

  1. Nu i s-a acordat preavizul legal de 20 zile lucrătoare prevăzut de art. 75(1) din Codul muncii. Angajatorul nu i-a comunicat nici o perioadă de preaviz, nefiind înştiinţată sub nici o formă că urmează să îi înceteze contractul individual de muncă. Anterior comunicării deciziei nr. 6/04.05.2020 a fost în concediu fără plată, angajatorul interzicându-i ulterior expirării acestei perioade să se prezinte la locul de muncă.

Nici prin decizia de încetare a c.i.m. nu a fost prevăzut un termen de preaviz, contrar art. 76 din Codul muncii. Conform normei citate, ..Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea;

  1. b) durata preavizului;
  2. c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d). numai în cazul concedierilor colective;
  3. d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze”

In condiţiile în care din decizia de concediere lipseşte „durata preavizului”, aceasta este lovită de nulitate absolută.

Conform art. 78 din Codul muncii, „Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută”.

Având în vedere neacordarea preavizului anterior concedierii, cât şi lipsa acestuia din conţinutul deciziei de concediere, în temeiul dispoziţiilor art. 75(1), art. 76 lit. b) şi art. 78 din Codul muncii, solicită să se constate nulitatea absolută a deciziei de concediere şi să se dispună anularea concedierii dispuse cu neobservarea şi încălcarea formelor legale, şi să se dispună obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii c.i.m. până la data reintegrării efective.

  1. In decizia de încetare se menţionează că aceasta „_________________________ cu data de 04.05.2020″. Dar conform art. 77 din Codul muncii, „Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului”. Decizia mi-a fost comunicată în data de 06.05.2020.

Angajatorul a înţeles că relaţia de muncă a încetat de la data de 04.05.2020, deoarece pentru zilele de 04.05 şi 05.05 nu i-a achitat drepturile salariale, ci a oprit-o să presteze munca.

Şi în acest caz concedierea a fost dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege, motiv pentru care solicită constatarea nulităţii absolute a acesteia şi aplicarea art. 80(1) din Codul muncii.

  1. In decizia de încetare se menţionează că „salariatul se poate adresa cu plângere la Tribunalul I____, în termen de 30 de zile de la comunicare”. Această menţiune este eronată din următoarele motive:

Instanţa competentă nu este Tribunalul I____ ci Tribunalul Dâmboviţa, deoarece salariatul îşi are domiciliul pe raza judeţului Dâmboviţa iar conform art. 269(2) din Codul muncii acesta din urmă este competent în judecarea cauzei. Pe de altă partea, termenul de contestare a măsurii unilaterale de încetare a contractului individual de muncă este de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă, conform art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011.

Nici una din aceste cerinţe legale nu au fost respectate în conţinutul deciziei de încetare astfel încât solicită anularea şl pentru acest motiv.

  1. Alte lipsuri ale deciziei de concediere individuală sunt lipsa menţiunilor prevăzute la art. 76 literele c) şi d), nefiind făcută nici o menţiune cu privire la lista locurilor de muncă disponibile în unitate, ori la ordinea de priorităţi aplicată.
  2. Decizia nu cuprinde motivele care determină concedierea.

Conform art. 76 lit. a) din Codul muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea.

In decizie se menţionează în mod expres încetarea contractului de muncă al subsemnatei fiind indicate şi dispoziţiile în drept respectiv art. 65 alin. 1 Codul muncii.

In cuprinsul deciziei de concediere nu sunt expuse clar şi pe larg motivele care au stat la baza desfiinţării postului ocupat de salariată. Nu se poate susţine că au fost enunţate motivele care au stat la baza desfiinţării postului, în nici un fel, folosindu-se doar sintagma desfiinţarea locului de muncă”, ceea ce nu are nici o relevanţă asupra motivelor concrete care au condus la adoptarea acestei decizii.

Conform art. 65(1) din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Faţă de această dispoziţie legală, este evident că angajatorul nu poate dispune desfiinţarea postului fără a-şi motiva în mod transparent decizia, motivare care trebuie făcută cunoscută şi salariatului, în cuprinsul deciziei de concediere.

In condiţiile în care potrivit art. 77 din Codul muncii, angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere şi în condiţiile în care decizia nu prevede aceste motive, verificarea temeiniciei deciziei de concediere nu se poate efectua decât prin prisma datelor conţinute în decizie, iar lipsa acestora atrage nulitatea actului de concediere individuală.

Codul muncii nu instituie posibilitatea şi dreptul angajatorului de a se plia în motivarea deciziei după explicaţiile pe care le consideră oportune la un moment ulterior emiterii şi comunicării acesteia. Necesitatea menţionării exprese şi explicite a motivelor care determină

concedierea este singurul criteriu şi indiciu raportat la care instanţa poate cenzura concedierile sub aspectul temeiniciei. Pentru a verifica condiţia Impusă de dispoziţiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii respectiv aceea ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, este necesar ca în decizia de concediere să fie expuse motivele desfiinţării postului, pentru că în faţa instanţei angajatorul nu poate invoca alte motive decât cele din decizie.

Obligaţia de motivare a deciziei reprezintă şl o garanţie a credibilităţii măsurii desfiinţării postului, o garanţie că starea de fapt invocată pentru desfiinţarea acestuia este reală şi poate fi verificată în cadrul contestării ei în justiţie, şi o garanţie pentru împiedicarea angajatorului să oscileze în privinţa temeiurilor care au stat la baza luării deciziei sale.

In lipsa unor motive menţionate în decizie, cerinţa de legalitate este afectată de o aşa manieră încât nu poate fi complinită ulterior emiterii deciziei, în condiţiile incidenţei art. 76 şi 77 din Codul muncii, care fiind imperative, decizia este lovită de nulitate absolută.

Având în vedere lipsa motivării deciziei de încetare a c.i.m., în temeiul dispoziţiilor art. art. 76 lit. a), art. 78 şl 80 din Codul muncii, solicită să se constate nulitatea absolută a deciziei de concediere şi să se dispună anularea concedierii dispuse cu neobservarea şi încălcarea formelor legale, şi să se dispună obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii c.i.m. până la data reintegrării efective.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 65, 75, 76, 78, 80 din Codul muncii

în dovedirea pretenţiilor depune copii de pe următoarele înscrisuri: decizia de concediere nr. 6/04.05.2020, contractul individual de muncă nr. 43/15.01.2019, Carte de Identitate.

Solicită încuviinţarea probatoriului cu un martor: C_______ L_____.

Solicită, în temeiul art. 272 din Codul muncii, înfăţişarea de către unitatea pârâtă a următoarelor înscrisuri probatorii: organigrama unităţii anterior încetării c.i.m. şi organigrama actuală, la zi ; extras Revisal, anterior disponibilizării reclamantei şi extras Revisal la zi.

Solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat şi cheltuieli de deplasare.

B__ B______ B________ S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună următoarele:

-să se ia act de acordul cu privire la reintegrarea reclamantei în funcţia de zugrav, deţinută în cadrul societăţii;

-să se respingă pretenţiile privind plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta în lipsa Deciziei de încetare contract individual de muncă nr. 6/04.05.2020, întrucât societatea a făcut demersuri pentru a reintegra reclamanta în funcţia anterior deţinută în cadrul societăţii, recunoscându-i acesteia drepturile salariale de la momentul emiterii deciziei de încetare a contractului şi până la momentul în care a fost invitată pentru reintegrare, însă reclamanta a refuzat să dea curs invitaţiei şi nu s-a prezentat.

Motive:

Succintă prezentare a stării de fapt

La data de 15.01.2019, societatea, în calitate de angajator, a încheiat Contractul individual de muncă, încheiat şi înregistrat sub nr. 43/15.01.2019 în registrul general de evidenţă a salariaţilor, cu reclamanta, în calitate de salariat, pentru meseria de „Z_____”‘, având cod C__ ______. (Anexa nr. 1)

Perioada pandemiei generate de coronavirusul SARS-CoV-2 a creat reale probleme de natură economică pentru majoritatea societăţilor, societatea nefăcând excepţie. Din acest motiv, a fost nevoită să suspende o parte dintre contractele individuale de muncă ale salariaţilor noştri, activitatea fiind mult redusă şi în anumite perioade chiar întreruptă.

In această situaţie s-a aflat, din păcate, şi reclamanta, fiind încheiat Actul adiţional nr. 6/02.04.2020, prin care se suspendă Contractul Individual de Muncă nr. 43/15.01.2019, de la data de 02.04.2020 şl până la data de 15.04.2020. (Anexa nr. 2)

Din cauza faptului că nu exista cerere pentru serviciile societăţii, fiind astfel afectaţi în mod direct, şi neavând altă soluţie, a fost adoptată Decizia nr. 4/05.04.2020 (Anexa nr. 3), prin care societatea a decis faptul că „începând de la data de 04.05.2020, se va reduce numărul de angajaţi pe posturile de agenţi de curăţenie şi zugrav, cu două posturi. Motivul reducerii este perioada foarte dificila din punct de vedere economic – reducerea numărului de contracte de curăţenie. Zilele următoare, conducerea va stabili care sunt cele două persoane care vor fi afectate de această decizie.”

La data de 06.04.2020, societatea a comunicat Preavizul de concediere individuală nr. 2/06.04.2020 către Contestatoare (Anexa nr. 4), menţionând faptul că acest contract va înceta de la data de 04.05.2020, fiind respectate condiţiile legale cu privire la acordarea unui preaviz de cel puţin 20 de zile lucrătoare, conform prevederilor art. 75 alin. 1 din Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel cum se observă şi în documentul anexat, soietatea a menţionat faptul ca „Numita A___ A_______ opreşte exemplarul ei, dar refuză să semneze exemplarul B__ B______ B________ S.R.L., condiţionând semnarea daca societatea îi achita creditele, în caz contrar va acţiona în judecată, cerând despăgubiri de 50.000 lei”.

La data de 15.04.2020, a fost emisă Decizia nr. 07/15.04.2020, prin care societatea a decis suspendarea în continuare a Contractului Individual de Muncă nr. 43/15.01.2019, încheiat cu Contestatoarea. (Anexa nr. 5)

La data de 04.05.2020, societatea a emis Decizie încetare contract individual de muncă nr. 6/04.05.2020 (Anexa nr. 6) la Contractul Individual de Muncă înregistrat în 2019 în registrul general de evidenţă a salariaţilor sub nr. 43/15.01.2019. Prin aceasta, a decis încetarea contractului încheiat cu reclamanta ce avea funcţia de zugrav, de la data de 04.05.2020, în temeiul art. 65 alin. (1) privind Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, precum desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat. Nici de această dată Contestatoarea nu a vrut să semneze exemplarul, motiv pentru care a făcut următoarea menţiune: „Numita A___ A_______ ia exemplarul dumneaei, dar refuză să semneze exemplarul B__ B______ B________ S.R.L., motivând că nu ştie să scrie, condiţionând semnarea dacă societatea ochită creditele dumneaei, în coz contrar va acţiona în Judecată, cerând despăgubiri de 50.000 lei”.

La data de 17.06.2020, societatea a emis Decizia nr. 7/17.06.2020 (Anexa nr. 7) de revocare a preavizului de concediere individuală nr. 2/06.04.2020 de încetare a contractului individual de muncă şi a deciziei de concediere nr. 06/04.05.2020 comunicate doamnei A___ A_______. Prin aceasta, societatea a decis reintegrarea doamnei A___ A_______ în funcţia de zugrav în cadrul societăţii, începând cu data de 04.05.2020. A precizat, totodată, faptul că „începând cu data de 04.05.2020 îşi va produce efecte depline Contractul individual de muncă nr. 43/15.01.2019, adică exact de la data ia care a încetat iniţial contractul.

La data de 17.06.2020, societatea a emis Decizia nr. 8/17.06.2020 (Anexa nr. 8) de reîncadrare a doamnei A___ A_______ în funcţia de zugrav şi plata drepturilor salariale, prin care a decis reintegrarea reclamantei în funcţia anterior deţinută în cadrul societăţii, începând cu data de 04.05.2020.

Totodată, la data de 17.06.2020, i-am trimis reclamantei invitaţia (Anexa nr. 9) de a se prezenta la data de 07.07.2020, la ora 15:00, la biroul din Piaţa Presei Libere, pentru a-i plăti drepturile salariale de la data de 01.05.2020 şi până la data reintegrării (04.05.2020).

In susţinerea celor anterior prezentate, a ataşat şi dovada trimiterii invitaţiei, împreună cu Deciziile nr. 7 şi 8 din 17.06.2020, prin serviciile poştale, prin scrisoare cu conţinut declarat (Anexa nr. 10). Documentele au fost transmise Contestatoarei la adresa specificată de aceasta în Contractul Individual de Muncă, neavând cunoştinţă de vreo schimbare a domiciliului acesteia.

Reclamanta a ales să nu onoreze invitaţia făcută de societate şi nu s-a prezentat. Astfel, reintegrarea acesteia nu a putut fi făcută, având în vedere că este necesar acordul expres al salariatului reintegrat, iar societatea nu poate suplini consimţământul acesteia.

La data de 30.06.2020, în acord cu prevederile legale, a transmis către Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului I____ toate măsurile care au fost luate cu privire la reintegrarea Contestatoare! (Anexa nr. 11).

Motivele de nulitate absolută puse în vedere de reclamanta:

Reclamanta pus în vedere diverse motive de nulitate absolută a Deciziei de încetare contract individual de muncă nr. 6/04.05.2020 (Anexa nr. 6):

■Preavizului legal de 20 zile lucrătoare – astfel cum se poate verifica în Preavizul de concediere individuală nr. 2/06.04.2020 (Anexa nr. 4) pe care reclamanta a refuzat să îl semneze, societatea i-a acordat preavizul legal de 20 de zile lucrătoare în data de 06.04.2020, Decizia de încetare a contractului având loc ulterior, în 04.05.2020.

Comunicarea deciziei de concediere către salariat – astfel cum se menţionează şi în cuprinsul Deciziei încetare contract Individual de muncă nr. 6/04.05.2020, în pofida faptului că salariata reclamanta a luat un exemplar al acestei Decizii şi a refuzat semnarea, condiţionând semnarea de achitarea de către societate a unor credite personale ale sale, ameninţând că în caz contrar va acţiona în judecată şi va solicita despăgubiri de 50.000 lei.

■Motivele care au determinat concedierea – astfel cum se poate verifica în Preavizul de concediere individuală nr. 2/06.04.2020 (Anexa nr. 4), ia art. 3 a expus temeiul de drept al concedierii, respectiv art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, la art. 4 am expus motivele de fapt ale concedierii, respectiv: dificultăţile economice cu care se confruntă societatea, pierderile financiare înregistrate de societate în ultima perioadă, necesitatea corelării cheltuielilor societăţii cu nivelul veniturilor obţinute şl celor previzionate ale societăţii, precum şi restrângerea activităţii şi limitarea cheltuielilor cu forţa de muncă. Astfel, decizia de concediere a reclamantei a fost detaliată şl motivată. Menţionează din nou faptul că atât în cazul Preavizului, cât şi în cazul deciziei de încetare, deşi reclamanta a lua exemplarul propriu şi deşi i s-a adus la cunoştinţă, aceasta a refuzat să semneze şi a condiţionat semnarea de achitarea de către societate a unor credite personale ale sale, ameninţând că în caz contrar va acţiona în judecată şi va solicita despăgubiri de 50.000 lei.

Având în vedere aceste aspecte, consideră că motivele de nulitate invocate de reclamanta cu privire la Decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 6/04.05.2020 nu sunt aplicabile în situaţia dată.

Cu privire la reintegrarea Contestatoarei şi reînceperea de către aceasta a funcţiei de zugrav avută anterior în cadrul societăţii :

Având în vedere documentele prezentate în expunerea stării de fapt, respectiv:

-Decizia nr. 7/17.06.2020 (Anexa nr, 7) de revocare a preavizului de concediere individuală nr. 2/06.04.2020 de încetare a contractului Individual de muncă şi a deciziei de concediere nr. 06/04.05.2020 comunicate doamnei A___ A_______;

-Decizia nr. 8/17.06.2020 (Anexa nr, 8) de reîncadrare a doamnei A___ A_______ în funcţia de zugrav şi plata drepturilor salariale, prin care a decis reintegrarea reclamantei în funcţia anterior deţinută în cadrul societăţii, începând cu data de 04,05.2020;

-invitaţia trimisă reclamantei (Anexa nr. 9) de a se prezenta la data de 07.07.2020, la ora 15:00, la biroul din Piaţa Presei Libere, pentru a-l plăti drepturile salariale de la data de 01.05.2020 şi până la data reintegrării (04.05.2020)-în acest sens, aminteşte de dovada trimiterii invitaţiei, împreună cu Deciziile nr. 7 şi 8 din 17.06.2020, prin serviciile poştale, prin scrisoare cu conţinut declarat (Anexa nr. 10);

Considerăm că intenţia de reintegrare a reclamantei, manifestată anterior prezentului litigiu, a fost exprimată în mod clar şi precis.

In concluzie, este de acord ca doamna A___ A_______, reclamanta în prezentul litigiu, să redevină salariata societăţii, în funcţia de zugrav anterior deţinută, însă reclamanta a refuzat să îşi dea acordul, nedând curs invitaţiei de a fi reintegrată în funcţia ocupată anterior.

Cu privire la solicitarea de plată a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta în lipsa Deciziei de încetare contract individual de muncă nr. 6/04.05.2020.

Având în vedere faptul că societatea a făcut demersurile pentru a reintegra reclamanta în funcţia deţinută anterior în cadrul societăţii, comunicându-i atât ei cât şi celor de la Inspectoratul Teritorial de Muncă a Judeţului I____,

Având în vedere faptul că societatea a fost de bună-credinţă şi a recunoscut cu ocazia invitaţiei la reintegrare drepturile salariale ale reclamantei, de la momentul emiterii deciziei de încetare a contractului şi până la momentul în care a fost invitată pentru reintegrare,

Având în vedere faptul că, atât cu ocazia emiterii Preavizului de concediere individuală nr. 2/06.04.2020 (Anexa nr. 4), cât şi cu ocazia emiterii Deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 6/04.05.2020 (Anexa nr. 6), reclamanta a refuzat să semneze, deşi a luat la cunoştinţă şi a păstrat exemplarul propriu al ambelor documente, totodată solicitând să îi plătească creditele ei personale, în caz contrar ameninţând cu solicitarea de despăgubiri în cuantum de 50.000 lei,

Consideră ca fiind neîntemeiată solicitarea privind plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta în lipsa Deciziei de încetare contract individual de muncă nr. 6/04.05.2020 şi solicită, în consecinţă, respingerea acestui capăt de cerere.

Având în vedere toate aceste motive, solicită admiterea susţinerilor din întâmpinare astfel cum a fost formulată.

In drept, invocă dispoziţiile art. 205Cod Procedură Civilă, art. 65 şi 75 Codul Muncii, precum şi pe celelalte articole invocate în cuprinsul întâmpinării.

In probaţiune, solicită admiterea unui probatoriu alcătuit din: înscrisuri, iar în acest sens a ataşat : contractul individual de muncă, actul aditional prin care se suspendă contractul individual de muncă, decizia nr.4/5.04.2020, preavizul de concediere individuală, decizia nr.7/15.04.2020, decizia de încetare a contractului individual de muncă, decizia nr,.7/17.06.2020, decizia nr.8/17.06.2020, invitaţia trimisă reclamantei, dovada trimiterii invitaţiei, înştiinţarea trimisă către ITM Judet I____.

Solicită aplicarea prevederilor art. 223 alin. (3) Cod Procedură Civilă, privind judecarea cauzei în lipsă.

Prin sentinţa civilă nr.3960/22.12.2020 Tribunalul I____ a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa la data de 03.02.3021 sub nr.____________.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Instanţa va analiza cu precădere legalitatea deciziei de concediere contestată.

În ceea ce priveşte lipsa menţiunilor din decizie referitoare la termenul de preaviz, omiterea indicării acestui element nu afectează legalitatea măsurii înseşi, dacă angajatorul dovedeşte că a respectat condiţiile acordării preavizului (Decizia ICCJ nr. 8/2014). Numai neacordarea efectivă a preavizului se sancţionează cu nulitatea. Or, din înscrisurl depus la fila 32 rezultă că s-a procedat la comunicarea preavizului către contestatoare la data de 06.04.2020, fapt ce presupune că această obligaţie a fost îndeplinită efectiv.

Lipsa din cuprinsul deciziei de concediere a menţiunii privind „lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant”, prevăzută de art. 76 alin. 1 lit. d din Codul Muncii, vizează doar ipoteza prevăzută de art. 64 din Codul Muncii (concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului) nu şi art. 65 din acelaşi act normativ (concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului), motiv pentru care nu se poate reţine, din acest punct de vedere, nulitatea deciziei de sancţionare. În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 6/09.05.2011 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul Muncii nu se aplică în situaţia în care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 din Codul muncii. La fel în ceea ce priveşte menţiunile prev. de art. 76 lit. c) din Codul Muncii care vizează doar concedierile colective, această situaţie nefiind incidentă în cauză.

În schimb, decizia de concediere trebuie să conţină, întotdeauna şi în mod obligatoriu, motivele care determină concedierea (art. 76 alin. 1 lit. a din Codul Muncii), sancţiunea fiind, în caz contrar, nulitatea absolută a concedierii (art. 78 din Codul Muncii). Examinând cuprinsul deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 06/04.05.2020 emisă de intimată (f. 10), instanţa constată că aceasta nu îndeplineşte condiţia prevăzută de legiuitor, în sensul cuprinderii motivelor care au determinat concedierea.

Decizia de concediere emisă este lovita de nulitate absoluta prin raportare la prevederile art. 78 din Codul Muncii, întrucât este total nemotivata in fapt, împrejurare ce contravine prevederilor art. 76 alin. 1 litera a din Codul Muncii, ceea ce presupunea inserarea in cuprinsul deciziei de concediere a motivelor concrete care au condus la concedierea salariatului, expunerea completa a motivelor de fapt si de drept ce au determinat măsura respectiva în chiar cuprinsul deciziei de concediere. Menţionarea in cuprinsul deciziei de concediere a situaţiei de fapt, in mod explicit precis si clar este necesară pentru verificarea îndeplinirii cerinţelor art. 65 alin. 2 din Codul Muncii, respectiv ca desfiinţarea locului de munca sa fie fost efectiva si serioasa, fără a disimula realitatea si pentru verificarea seriozităţii cauzei raportat la situaţia angajatorului si a angajatului. Potrivit art. 65 din Codul Muncii „concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia; desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”.

Din verificarea motivelor care determina concedierea din perspectiva prevederilor art. 76 litera a din Codul Muncii, tribunalul reţine că acestea lipsesc in totalitate din cuprinsul deciziei de concediere contestata, încetarea contractului individual de munca al salariatei fiind dispusa fără a se motiva in concret aceasta măsură, motivarea in fapt fiind expusă într-o maniera de maximă generalitate, fără a se putea desprinde o situaţie de fapt clară si explicită din care sa rezulte motivele desfiinţării locului de munca ocupat de salariata concediata si, pe cale de consecinţa, motivele concedierii acesteia.

Decizia de concediere supusă analizei, astfel cum a fost emisă de angajator, este nemotivată în fapt, cuprinzând motivaţii de maxima generalitate iar nu motive reale si concrete, întrucât nu cuprinde explicit in cuprinsul sau motivele de fapt ale desfiinţării locului de munca al salariatei, iar folosirea pentru justificarea desfiinţării postului, a unor expresii generice („motivul concedierii îl constituie desfiinţarea locului de muncă din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia conform prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii”), nu poate avea vocaţia de a lamuri nici slariatul si nici instanţa care sunt de fapt motivele care au condus la desfiinţarea locului de munca al salariatei, neputându-se cunoaşte ce înţelege mai exact angajatorul prin expresiile mai sus enunţate si in ce au constat. În plus, nu se arată necesitatea acestei măsuri, dacă este urmarea unor factori obiectivi (concreţi iar nu invocaţi generic si cu caracter echivoc), dacă s-a luat in scopul reorganizării activităţii societăţii sau in contextul unor masuri de eficientizare a activităţii acesteia, în condiţiile în care, conform dispoziţiilor art. 79 din Codul Muncii, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

Nu rezultă astfel, care sunt acele date concrete avute in vedere şi analizate de angajator la data deciziei şi din care sa rezulte legătura dintre aceste date si studii, analize, etc. si postul ocupat de salariata concediata. Tribunalul apreciază că folosirea unor termeni sau expresii de felul celor mai sus menţionaţi, reprezintă doar o formulare generica si nu poate constitui un motiv de concediere a salariatului, din perspectiva prevederilor art. 65 alin. 1 si 2 din Codul Muncii, întrucât nu se poate înţelege care este motivul care determina desfiinţarea locului de munca al salariatei si pe cale de consecinţa concedierea acesteia, respectiv daca angajatorul invoca motive de reorganizare a activităţii societăţii si in ce constau acestea (excluzând evident desfiinţarea postului salariatei) sau dificultăţi economice de o anumita gravitate si in legătură cu postul desfiinţat, astfel încât, o asemenea motivare nu permite verificarea caracterului real al motivelor invocate de angajator şi, în orice caz, nu se poate verifica în ce măsură aceste “motive” au putut conduce la desfiinţarea locului de munca ocupat de salariata concediata.

Faţă de cele expuse, tribunalul apreciază că aceste motivaţii generice nu pot constitui în sine un motiv de concediere a salariatei, din perspectiva prevederilor art. 65 alin. 1 si 2 din Codul Muncii si nu pot fi considerate ca întrunesc cerinţa prevăzuta de art. 76 litera a din codul muncii, având natura unor simple afirmaţii fără nici un fel de motivare si nu constituie o motivare in fapt a deciziei in sensul arătat mai sus ci doar o folosire a unor expresii cu caracter general, care pot fi invocate oricând de angajatorul care face disponibilizări dacă acesta nu ar fi ţinut să le justifice si dovedească, însă prin astfel de formulări nu se justifica măsura desfacerii contractului de munca al unor salariaţi. Dacă s-ar considera că un asemenea procedeu este în acord sau respectă prevederile art. 76 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, instanţele de judecata chemate sa exercite controlul de legalitate si de temeinicie al concedierii potrivit legii ar fi în imposibilitate de a mai stabili legalitatea si temeinicia măsurii luate de angajator. Fără a fi necesară o descriere în detaliu a aspectelor relevate mai sus, motivele cuprinse în decizia de concediere trebuie să permită instanţei verificarea îndeplinirii cerinţei prevăzute de art. 65 alin. 2 din Codul Muncii, aceea ca la baza concedierii să se afle o cauză reală şi serioasă a desfiinţării locului de muncă.

Mai trebuie arătat că, în cuprinsul deciziei de concediere, nu se face nici măcar referire la motivele arătate în preaviz sau în Decizia nr. 4/05.04.2020, invocate de intimată prin întâmpinare. Oricum, faţă de cerinţa legii ca motivele de fapt si de drept care determina concedierea să se regăsească obligatoriu in chiar cuprinsul deciziei de concediere nu produce efecte juridice invocarea direct in întâmpinare a unor motive sau motivaţii ale desfiinţării postului care s-ar regăsi în acte exterioare deciziei de concediere si care, de altfel, nici măcar nu au fost menţionate in cuprinsul acesteia ca fiind acte care ar justifica măsura desfiinţării postului ocupat de salariatul concediat. Îndeplinirea condiţiilor de validitate ale deciziei de concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului trebuie sa se dovedească prin însăşi conţinutul şi forma deciziei de concediere si să se regăsească în însuşi actul concedierii iar nu in acte extrinseci acestuia. Astfel, nu poate fi primită completarea deciziei de concediere cu motive ulterioare, neindicate în decizie, faţă de prevederile art. 79 din Codul Muncii.

Concluzionând, deciziei de concediere îi lipseşte un element esenţial, poate cel mai important ca şi condiţie de formă, respectiv aceasta nu cuprinde motivele care determina concedierea, menţiune ce atrage sancţiunea nulităţii absolute a concedierii astfel efectuate, întrucât a fost dispusa cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege.

Cât priveşte efectele deciziilor de revocare şi reintegrare emise de intimată ulterior comunicării deciziei de concediere, potrivit Deciziei I.C.C.J. nr. 18/2016, în interpretarea art. 55 lit. c) şi art. 77 din Codul muncii, decizia de concediere poate fi revocată până la data comunicării acesteia către salariat, actul de revocare fiind supus exigenţelor de comunicare corespunzătoare actului pe care îl revocă (decizia de concediere): În condiţiile în care nu există o normă specială care să confere caracter irevocabil deciziei de concediere de la data emiterii, aceasta poate fi revocată, dar numai până la momentul comunicării, întrucât, de la acel moment, îşi produce efectele manifestarea de voinţă a angajatorului privind încetarea raportului juridic de muncă, ce nu poate fi reluat fără exprimarea unui nou acord de voinţă al părţilor.

În acest sens, deşi cele două decizii i-au fost comunicate contestatoarei, aceasta nu şi-a exprimat dorinţa pentru reluarea raporturilor de muncă, acordul contestatoarei neputând fi suplinit de intimată. În consecinţă, dacă oferta nu este acceptată în scris de către salariat, întrucât reluarea raporturilor de muncă nu poate avea loc decât prin acordul părţilor, nu rămâne decât calea acţiunii în instanţă, deoarece instanţa nu va putea da efecte juridice pretinsei revocări şi va trebui să se pronunţe în raport de aspectele cu care a fost învestită.

Conform dispoziţiilor art. 80 alin. 1-2 din Codul Muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului, instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.

Întrucât, prin anularea deciziei de concediere, se considera retroactiv că persoana în cauză a avut calitatea de salariat în mod neîntrerupt, acesteia i se cuvin toate drepturile salariale corespunzătoare calităţii sale. De vreme ce instanţa a dispus anularea deciziei de concediere _____________________________ retroactivităţii, adică nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor ci şi pentru trecut, înlăturând efectele concedierii produse _______________________________ şi cel al anularii de către instanţă. Din acest principiu izvorăşte şi cel al repunerii în situaţia anterioară, ceea ce înseamnă că persoana în cauză trebuie să-şi recupereze toate drepturile de care a fost deposedată prin decizia nelegala a angajatorului, respectiv statutul de salariat, funcţia, postul, locul de muncă, precum şi despăgubiri echivalente cu salariul datorat pe acea perioadă cât a fost împiedicat să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu. Odată ce s-a anulat decizia de concediere, salariatul redobândeşte calitatea de salariat pe care o avea anterior deciziei anulate.

Faţă de cele ce preced, instanţa va admite acţiunea şi va anula Decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 6/04.05.2020 emisă de intimata SC B__ B______ SOLUTION SRL.

Pe cale de consecinţă şi la solicitarea reclamantei, va dispune reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută şi obligarea pârâtei la plata în favoarea acesteia a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu alte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat, de la data concedierii şi până la efectiva reintegrare.

În temeiul art. 453, art. 454c.pr.civ. va obliga intimata la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 1200 lei reprezentând onorariu avocat redus având în vedere poziţia de recunoaştere în parte a pretenţiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite acţiunea formulată de contestatoarea A___ A_______, CNP _____________, cu domiciliul în Crevedia, sat Mănăstirea, __________________________, jud. Dâmboviţa în contradictoriu cu intimata SC B__ B______ SOLUTION SRL, CUI _______, cu sediul Oraşul B_____, ___________________ nr. 1A, etaj parter, jud. I____ cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA R________, I______, M_______ şi Asociaţii cu sediul în Bucureşti, __________________. 123, _______________.

Anulează deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 6/04.05.2020 emisă de intimata SC B__ B______ SOLUTION SRL.

Dispune reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută şi obligarea pârâtei la plata în favoarea acesteia a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu alte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat, de la data concedierii şi până la efectiva reintegrare.

Obligă intimata la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 1200 lei reprezentând onorariu avocat redus.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Dâmboviţa.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefeii instanţei, azi, 23.02.2021.

PREŞEDINTE ASISTENŢI JUDICIARI

D_____ L____ M_____ M_____ M___________ V_____ B_____

GREFIER

A______ P_________

Redactare: D.L.M.

Tehnoredactare:D.L.M/D.N.

Nr. de exemplare: 4

Data redactării: 24.02.2021

Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.

Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro

Sursa articolului: www.rolii.ro

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *